on wounds, abandonment and departures..

legenda lui Philoctet spune ca acesta a fost abandonat de grecii care se indreptau spre cetatea Troiei din cauza unei rani nevindecabile care mirosea foarte urat.. abandonat pe o insula.. Lemnos.. timp de zece ani. Apoi, un oracol le-a spus grecilor ca una din conditiile necesare ca grecii sa castige razboiul troian era rechemarea si reprimirea lui Philoctet in randul ostasilor. Pentru ca acesta era posesorul arcului si sagetilor lui Hercule. Ulise insusi, cel care avusese initiativa exilului, a mers sa-l roage pe Philoctet sa revina. Si grecii au castigat razboiul. Philoctet s-a numarat printre cei ascunsi in calul troian si a fost cel care l-a omorat pe tatal lui Paris, sotul Elenei.

Philoctet c'est moi.. suntem noi cei care vom marsalui azi la parada.. cei care ne vom feri capetele de pietre si ochii de imaginea semenilor nostri cuprinsi de frica.. nu de furie, nu de ura.. de frica. Le este frica de rana mea care este altfel decat rana lor. Asa cum Philoctet este abandonat pe Lemnos, noi suntem abandonati de restul societatii romanesti in mijlocul sutelor de jandarmi, caini politisti, camioane blindate, purtatori de zvastici si de cruci.. Lemnos al nostru este "nu avem nimic cu ei, dar sa nu-i vedem pe strada".. este "98% din cetatenii tarii se declara crestini".. este frica pe care o voi purta in suflet cand voi intra in mijlocul celor asemeni mie si a prietenilor lor.. este "din motive de securitate, accesul in coloana de manifestanti nu este permis pe durata marsului".

suntem la al cincilea mars.. probabil ca va mai fi nevoie de cinci.. de cincizeci.. in acest timp, multi greci vor muri incercand sa doboare Troia. Troia - inconstientul care trebuie luat in stapanire, fricile si pulsiunile absurde. Troia - idealul de dezvoltare de sine ca individ, ca popor. Troia - acel "sa traiti bine" care a rezonat atat de profund cu milioane de romani.

si dupa zece ani.. se vor intoarce sa ne roage sa revenim in cetate.. sa ne alaturam lor.. pentru ca au nevoie de noi, de arcul si sagetile noastre. Sau poate nu. Nu toate populatiile devin popoare.. nu toate tarile devin patrii.. nu toate cetatile Troia sunt cucerite.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

blogul meu se va opri aici. cu aceasta insemnare si cu putinele comentarii pe care le va starni. din insula mea, unde eram doi si mai nou trei, voi mai raspunde doar la e-mailuri. Multumesc celor care au pescuit mesajele mele din oceanul de pixeli. O comparatie destul de cheap.. dar sentimentalismele sunt permise la celebrarea unui final. Ma uit in urma.. la my romanian gay life.. si ma minunez de drumul pe care l-am parcurs. Am cucerit Troia mea? Nu inca, dar am o idee destul de clara despre cum va arata calul meu troian si cine vor fi ostasii care se vor ascunde in el.

Cu bine tuturor,
etwa

three's a crowd..

a sosit.. prima dimineata impreuna.. fascinatia pisicilor pentru degetele de la picioare.. la 6.30.. dimineata..



si astazi..

ziua mea ne-speciala..

"today, all cars,
all fathers, all mothers, all
children and lovers will
have to forget
about that thing in the sky,
going around
like a persistent rumor
that will get us yet."

Anne Sexton, The Road Back

cand eram mic, diferenta dintre oamenii mari si copii era clara in zilele speciale.. de ziua mea, toate actele celorlalti ma vizau, timpul se oprea, paseam mai apasat pe tarina, vorba lui rebreanu.. stiam ca ma aflu sub o forma speciala de protectie, nimic rau nu mi se putea intampla.. chiar si certurile dintre ai mei se stingeau dupa primele doua-trei replici.. era aproape magic.. acel "macar de ziua copilului nostru hai sa..." imi transforma viata masurata intre doua razboaie conjugale in care trebuia sa ma orientez rapid.. sa masor fortele inamicilor.. ce era de pierdut si castigat si manevra cea mai potrivita de interventie.. alegerea unei tabere si replica data inamicului care intotdeauna insemna munitie in plus si inclinarea decisiva a balantei de forte.. "de ce tipi la mama.." urmat apoi de sah la rege "ma nenorocesti pe mine si pe copii.." samd samd. De ziua mea nu trebuia sa mai fiu atent la aceste lucruri.. se incheia un fel de armistitiu intre ei si aerul din casa devenea proaspat si bun ca si cum cineva deschisese ferestrele dupa mult timp. Imi placea.. Si nu era vorba niciodata despre cadouri, pentru ca mai tot timpul nu primeam fun stuff.. doar lucruri utile si plicticoase, precum vesnicele ismene sau cartile de comentarii literare sau culegerile de matematica.. doar posibilitatea de a raspunde 'da' la celebra intrebare a virginiei satir.. terapeuta de familie de care aveam sa aud mult mai tarziu.. ea isi intreba pacientii copii la prima intrevedere 'is it fun to be in your family?'..

de ziua lor.. a parintilor.. nu se intampla nimic special.. un la multi ani de complezenta schimbat intre ei dis de dimineata care.. era de la sine inteles.. nu va afecta cu nimic schimburile de venin care aveau sa urmeze.. mai tarziu, noi, copiii, am incercat sa inducem acel iz de specialness zilelor de nastere ale parintilor.. cadouri pregatite din timp.. felicitari personalizate.. un pic de umor.. sentimente.. it never quite worked out.. mama lacrima induiosata.. tata se emotiona un pic si zambea incurcat.. dar razboiul avea sa continue.

astazi e ziua mea.. si timpul nu s-a mai oprit.. ma voi duce sa lucrez si apoi la o cafea in oras cu cativa prieteni.. mama mi-a impletit un fular pe care mi l-a oferit la ultima vizita.. in decembrie.. am schimbat cateva cuvinte la telefon.. ma gandesc la fratele meu care a murit la 15 ani fara sa mai apuce sa guste viata in aer liber.. cand nu te mai ascunzi in transee si nu te mai feresti de bombele cu efect intarziat.. "lasa.. vii tu la mine sa-mi ceri ceva".. cu el chiar as fi putut vorbi.. C a plecat la spartul zorilor pentru ca lucreaza in afara bucurestiului.. eu mi-am facut singur un cadou.. ceva ce mi-am dorit intotdeauna.. si il voi primi in aprilie..

funny you should say that..

vazut cu C 'eu si monstrul meu'.. un fel de Pan's Labyrinth meets Free Willy.. dupa,
eu - 'ei, si cum ti s-a parut?'..
C - 'mi-a placut monstrul'..
eu - 'iti dai seama ca de fapt nu e niciun monstru.. e o metafora a razboiului creata de imaginatia baietelului pentru a putea supravietui tragediei care se desfasoara in jurul lui si a putea integra moartea tatalui sau'..
C - 'stii care e problema ta? Tu nu poti sa te distrezi!'
eu - 'cred ca ai dreptate'..

one day.. my prince will come!

cel mai frumos argument pentru restaurarea monarhiei in romania.. imi plac bratarile de la mana dreapta, probabil singura batalie castigata impotriva celor care i-au spus ca tara il vrea in costum.. si bucurenci ar pierde titlul de cel mai handsome eco-champion!

so i'm walking down the street one day..

de fiecare data cand ii sun pe ai mei, ma intreaba ce vesti am sa le dau.. ce se mai intampla nou.. inca o data, nu pot decat sa-i dezamagesc.. sunt aproape sigur ca am citit undeva ca life is what happens when you're busy doing something else..

aseara m-am uitat la oscaruri pana la 4.30..

de 2 -3 luni sau cate or fi trecut de cand m-am linistit in noua mea casa.. gasesc fire care ies din pereti.. le tai cu patentul.. harsti!.. am ramas in felul asta fara net one time.. alta data au sarit sigurantele si am ramas in intuneric.. uneori nu se intampla nimic

stiu ca blogul meu a ramas fara cititori.. nici macar eu nu mai trec.. ma incearca un sentiment de rusine.. ca atunci cand intru in bucatarie si gasesc ingramadite in chiuveta vasele de la cina de acum 4 zile.. e bine asa

citesc ca un eminent psihiatru (cel putin asa il prezinta the guardian) britanic a publicat o carte in care aduce argumente privind avantajele depresiei.. dupa ce episodul trece, oamenii devin mai rezistenti si capata o intelegere mai profunda a vietii.. whatever that means.. si, in alta parte, tot ea.. depresia.. ii ajuta pe artisti sa creeze, la fel, o data episodul terminat.. ma intreb cand se va termina a mea si ce minunatii voi fi in stare sa creez atunci.. mai sunt si alte lucruri pe lumea asta care iti ofera un dar numai dupa ce le-ai pierdut?

iubesc stiinta atunci cand produce astfel de candori.. pisicile, nu si cainii, scad riscul proprietarilor de a face infarct.. cu 40% mind you.. ma simt mai bine stiind ca voi beneficia de extra protectie.. dar daca mi-as lua doua pisici?

traiesc cu impresia ca in aceasta seara am intrat intr-o perioada noua a vietii mele.. o sa-i spun "maturitate si experienta".. peste 13 zile voi avea 31 de ani.. viata ma poarta ca o pisica propria coada..

sa nu furi..

probabil ca multi se asteptau ca experimentul cevremnoi 1 sa esueze din prea multa transparenta..

am deschis CEVREMNOI 2 fara insa a mai posta parola si numele de login. Cei care doresc sa posteze pot trimite texte pe adresa de e-mail cevremnoi2@gmail.com.

cateva observatii post-experiment:
- blogger este foarte prompt in a se debarasa de imageria fascista
- miscarea antifa a castigat respectul oponentilor
- nu inteleg de ce li se spune neo-nazisti.. prefixul neo inaintea numelui unui curent de gandire politica presupune ca noii veniti aduc ceva.. o modificare.. un alt mod de a interpreta vechea ideologie.. cei care au furat cevremnoi 1 nu sunt in stare de asa ceva

romanian gay.. agenda

cineva imi scrie pe adresa de mail a blog-ului sa ma roage sa raspund la cateva intrebari despre "the romanian gay life".. nu blogul.. ci viata.

una dintre intrebari suna asa: "se poate spune ca principala voastra revendicare este legalizarea casatoriei? care sunt de fapt revendicarile?"

si, incercand sa raspund, ma gandesc ca de fapt nu exista "revendicarile noastre".. nu exista o agenda comuna si asumata de comunitatea gay din tara.. si ca, vai!, (aproape) nu exista o comunitate gay in ro

trecand de ultimul impediment, pentru ca traim in patria formelor fara fond.. am imaginat un mijloc de creare a unei astfel de agende.. a unei agendute.. iata cum:

am creat o adresa de blog ale carui parola si login name le fac publice aici. Oricine poate intra si posta o parere despre ce ar trebui/putea contine o astfel de agenda. Avantajul este anonimitatea si posibilitatea de a reveni, de a da explicatii si a dezvolta un subiect sau astfel. Dezavantajul.. 2 evidente.. nimeni nu poate verifica daca un autor este gay sau nu (conteaza?) si numarul mic al cititorilor mei (pana si monsoux m-a scos de pe lista lui de link-uri :) care ar putea marsa pe aceasta initiativa.

Si totusi, iata: http://cevremnoi2.blogspot.com/


Pentru non-blog-eri: in orice blog de pe blogspot, in coltul din dreapta sus, faceti click pe "Inregistrati-va". Sau direct, la http://www.blogger.com/. O data logati, faceti click pe "Mesaj nou". Dupa ce terminati de scris, faceti click pe "Publicare Postare" si gata!

Scrieti, baieti (si fete), numai scrieti!

the little gene that could.. sau daca Kinsey nu s-a inselat?

genele sunt 2.. pentru orice trasatura, pentru fiecare din milioanele de proteine care ne alcatuiesc trupul, exista o pereche de proteine numite gene.. ascunse adanc in sufletul a.k.a. nucleul fiecarei celule a corpului nostru. Sunt 2 tipuri de gene - unele dominante (adica mari si tari), le vom spune D, si altele recesive (adica mici si slabe, dar au o sansa daca se unesc - atunci impreuna devin mari si tari), le vom spune r. Cand ne nastem, luam o gena de la mama si o gena de la tata. Spre exemplu, tata poate sa aiba Dr, iar mama tot Dr. Asta inseamna ca posibilele combinatii sunt DD- 25%, Dr - 50%, rr - 25%. Sa luam spre exemplu boala numita siclemie. E o boala destul de frecventa printre negri si populatiile din baziunul Mediteranei. Este o boala in care este afectata constructia globulelor rosii din sange care iau forma de secera si mor foarte usor. Oamenii devin anemici si se pot prapadi pentru ca nu mai au destule globule sa le transporte oxigenul in organism. Este o boala data de o gena r. Asadar, ea se poate manifesta doar daca persoana are ghinionul de a prelua de la parinti configuratia rr (remember? genele r sunt mici si prapadite, ele nu pot face fata unei gene D, dar daca se unesc, impreuna pot sa te duca la groapa sau in alta parte). In exemplul de sus, un copil are 75% sanse de a nu avea boala, pentru ca DD sau Dr inseamna ca boala nu se manifesta. Si 25% sanse de a avea boala.

Si, ca in postul anterior, cum se face ca netrebnica gena nu a disparut pana acum? Well, se pare ca prezenta ei (deci configuratiile de tip Dr in care r este redusa la tacere de puternica gena D) ofera protectie purtatorului impotriva infectiei cu virusul malariei. Am vrea sa avem o asemenea protectie daca am trai in Africa? Am vrea. Si de aceea, micutul r a continuat sa supravietuiasca in bagajul nostru genetic.

Acum, autorul cartii citate, pornind de la un model similar, presupune ca ar putea sa existe un beneficiu in randul purtatorilor heterosexuali ai genei gay. Spre exemplu, un libido sexual crescut. Ar fi interesant sa te gandesti ca marii fustangii, cei care isi fac un titlu de glorie din a fute tot ce prind au "sanse" mai mari sa aiba copii homosexuali.

Sa luam o alta posibilitate: un homosexual care se casatoreste. Conform teoriei, configuratia lui ar fi rr. Deci, daca sotia lui ar avea DD, toti copiii lui vor avea Dr, deci nicio problema. Oricum, "sansele" cresc pentru urmatoarea generatie. Dar daca sotia are Dr, atunci exista 50% sanse ca un copil sa aiba rr - gay, deci.

OK.. ma opresc cu combinatiile de 4 luate cate 2.. ideea ar fi ca in societatile represive, mai multi homosexuali se casatoresc, ceea ce inseamna ca mai multi homosexuali se vor naste. Inversul medaliei ar insemna ca in societatile permisive in care homosexualii nu trebuie sa se mai ascunda si traiesc fericiti alaturi de partenerii lor, gena nu mai este transmisa si se vor naste mai putini homosexuali. Sau, cum spunea un slogan pro civil rights, if you let us marry each other we'll stop marrying you..

In anii '50, Kinsey afirma ca in jur de 10% din populatia SUA e gay. Cifrele de acum sunt in jur de 5%. Sa se fi inselat Kinsey? Sa stim noi ma bine?

food for the (left) brain..

Traducerea acestui paragraf este un cadou pentru cei care poposesc pe blog-ul meu.


O comparatie intre preferinta pentru mana dreapta sau stanga si orientarea sexuala

Urmatoarele elemente par a fi comune ambelor trasaturi:

1. Ambele sunt distribuite bimodal. Aceasta inseamna ca ambele trasaturi inregistreaza un varf la extremitati (curba in forma de U, nota mea). De exemplu, sunt putini oameni cu adevarat ambidextri. Daca privim la distributia persoanelor pe scala lui Kinsey (scala de la 0 la 6, 0 - total heterosexual, 1 - in cea mai mare parte heterosexual si tot asa pana la 6 - total homosexual, nota mea), vom gasi varfurile la valorile 0 si 6, cu din ce in ce mai putini indivizi plasati intre 1 si 5 - cel putin in cazul barbatilor. Femeile prezinta o frecventa mai mare a bisexualitatii decat barbatii si unele studii au aratat ca, spre deosebire de acestia, femeile isi pot schimba uneori orientarea sexuala de mai mult ori pe parcursul unei vieti. Potrivit datelor din 1948 ale lui Kinsey, existau foarte putine total lesbiene (0,8%), ceea ce probabil este o subsestimare dupa ultimele recensaminte. In ciuda distributiei bimodale a orientarii sexuale a barbatilor, Kinsey sublinia ca aceasta trasatura umana nu este "fie de-un fel, fie de celalalt", ci ea evolueaza de-a lungul unui continuum. Intr-adevar, datele sale arata ca un numar semnificativ de barbati (16,7%) au o orientare sexuala intermediara intre "complet heterosexual" si "complet homosexual" (totusi, este putin probabil ca o persoana "in cea mai mare parte heterosexuala" sa se recunoasca a fi altceva decat "total heterosexuala").

2. Mai putin de 20% din populatie prezinta trasatura minoritara. Persoanele stangace sunt aproximativ 8% din populatie. O cifra exacta pentru procentul de persoane homosexuale este mai greu de obtinut. In mod obisnuit, recensamintele publica rezultate care indica faptul ca intre 4 si 17% din populatie are o orientare homosexuala. Este dificil de apreciat cum s-au schimbat aceste rezultate de-a lungul timpului, de la raportul lui Kinsey, avand in vedere ca climatul social fata de fenomenul homosexualitatii influenteaza major onestitatea raspunsurilor participantilor la sondaje.

3. Orientarea minoritara apare mai des la barbati. In ce-i priveste pe stangaci, sunt cu 30% mai multi barbati. Unele studii apreciaza ca sunt aproape de doua ori mai multi barbati homosexuali decat femei.

4. Orientarea minoritara este universala. Atat preferinta pentru folosirea mainii stangi cat si homosexualitatea sunt prezente in toate rasele si culturile si au fost inregistrate inca din antichitate. Cand studiul lui Kinsey asupra sexualitatii umane a aparut in 1948, multi americani au fost socati sa afle ca homosexualitatea era prezenta pe tot teritoriul tarii, din zonele rurale pana la marile orase precum si in toate grupurile socio-economice si de varsta. Totusi, este dificil de apreciat daca preferinta pentru folosirea mainii stangi sau homosexualitatea sunt prezente in procente comparabile in culturi sau rase diferite. Unele culturi arata o toleranta foarte scazuta pentru homosexualitate (altele sunt intolerante cu stangacii) si adevarata incidenta ar fi mult diminuata in astfel de societati. Un studiu din 1993 privind homosexualitatea in diferite tari, a gasit o incidenta medie de 5,5% pentru barbati si 2,5% pentru femei.

5. Orientarea minoritara apare in intregul regn animal. Majoritatea speciilor de animale manifesta o preferinta pentru folosirea labei stangi sau drepte - de exemplu sobolanii si maimutele folosesc cu precadere laba dreapta, pisicile si papagalii cea stanga. Homosexualitatea apare si ea in regnul animal si a fost documentata la peste 450 de specii. La acele specii unde homosexualitatea este prezenta, procentele indivizilor care se angajeaza in acest tip de comportament sunt variabile: 2-3% dintre masculii de strut pana la grupuri intregi de cimpanzei bonobo.

6. Primele semne ale orientarii minoritare apar la varste mici (in jur de 2 ani la oameni) si astfel par sa nu fie o alegere constienta. Sustinatorii variantei "homosexualitatea ca alegere" ar putea sustine ca manifestarile de comportament neconcordante cu genul (de ex., baieti care se joaca cu papusile, fetite care prefera sporturile dure, nota mea) la copiii mici ar putea avea mai multe sanse sa devina homosexuali, dar ca ei inca poseda vointa si pot alege sa actioneze sau nu conform acestor impulsuri. Nu este clar daca manifestarile de comportament neconcordante cu genul ale copiilor sunt un simptom al homosexualitatii lor innascute sau doar un factor predispozant datorita interactiunilor sociale.

7. Orientarea minoritara este stigmatizata. In proportii diferite, diverse culturi au stigmatizat ambele trasaturi, cu toate ca unele culturi (cum ar fi Grecia antica si Sambia din Noua Guinee) au privit homosexualitatea intr-o lumina pozitiva. Stigmatizarea homosexualitatii este prea evidenta pentru a mai fi discutata. In cazul preferintei pentru folosirea mainii stangi, stigmatizarea este inca foarte puternica in tarile arabe. Cu secole in urma, biserica catolica ii considera pe stangaci ca fiind servitorii diavolului. Insusi cuvantul englez "left" vine de la un vechi cuvant englezesc care inseamna slab sau fara valoare. In Statele Unite, parintii erau sfatuiti odinioara sa incerce sa-si dezvete copiii daca acestia prezentau semne cum ca ar fi stangaci. In unele cazuri, aceste convertiri la folosirea mainii drepte au creat probleme psihologice si fizice pentru cei convertiti, care uneori deveneau ambidextri mai degraba decat dreptaci. (Doua articole despre stangaci aparute in presa romana, aici si aici, arata cum ar putea sa arate o discutie "normala" despre homosexualitate. Sau poate ca nu exista asa ceva.. Nota mea)

8. Comportamentul poate fi mai usor modificat decat orientarea interna. Inainte de inlaturarea homosexualitatii de pe lista tulburarilor psihiatrice, foarte multe persoane gay au incercat sa-si modifice orientarea prin diverse terapii. Oricum, rata de succes a acestor convertiri la heterosexualitate pare sa fi fost scazuta - asta chiar din datele doctorilor si psihologilor implicati - si nu este clar daca a existat un procentaj semnificativ de convertiri adevarate care sa mearga mai departe de nivelul practicarii homosexualitatii.

9. Orientarea minoritara apare mai des la membrii aceleiasi familii si are o legatura materna. Unele familii includ mai multi homosexuali si stangaci decat altele. Aceasta se poate datora atat factorilor de mediu cat si cei genetici. Totusi, legatura materna - mai multi gay sau stangaci din partea mamei - indica posibilitatea ca ambele trasaturi sunt genetice si ca sunt transmise prin cromozomul (feminin) X.

10. Copiii adoptati de parinti gay au sanse mici sa devina ei insisi homosexuali. Copiii adoptati de parinti stangaci (sau homosexuali) prezinta aproape aceleasi sanse de a deveni homosexuali ca si populatia generala. Pe de alta parte, fratii si surorile de sange ale persoanelor homosexuale sau stangace au sanse mai mari de a deveni ei insisi homosexuali sau stangaci. Aceste observatii vin in favoarea factorului genetic si in defavoarea factorilor de mediu in influentarea aparitiei celor doua trasaturi. Potrivit unui studiu asupra parintilor homosexuali, doar 10% dintre copiii acestora au devenit homosexuali la randul lor. Acest procent este ceva mai ridicat decat estimarile din populatia generala. Aceasta poate indica o contributie redusa a factorilor de mediu in crearea orientarii sexuale. Pe de alta parte, se poate si ca 1) copiii crescuti de parinti homosexuali sa se simta mai confortabil in a admite propria lor homosexualitate si 2) copiii crescuti de un parinte biologic care si-a descoperit propria homosexualitate mai tarziu, sa fi mostenit "gena" de la acest parinte.

11. Studiile pe gemeni. Rezultatele studiilor pe gemeni sunt uneori controversate. Totusi, sansele ca un frate geaman sa fie gay sau stangaci sunt mai mari daca celalalt frate manifesta una din aceste trasaturi.

Chandler Burr, A Separate creation: The Search for thr Biological Origins of Sexual Orientation, Hyperion, New York, 1996, citat de Robert Ehrlich, in "8 Prepostereous Propositions", Princeton University Press, 2003. Translated without permission.
___________________________________________________

Autorul continua apoi sa discute o diferenta semnificativa intre cele 2 trasaturi: preferinta pentru folosirea mainii stangi nu afecteaza capacitatea reproductiva a persoanei, pe cand homosexualitatea il face mai mult sau mai putin un esec in implinirea idealului natural - perpetuarea speciei. Asadar, cum a fost posibila supravietuirea unei gene gay, daca ea exista cu adevarat.. in conditiile in care aceasta gena l-ar face pe purtator sa fie, sa zic asa, mai putin inclinat sa-si perpetueze specia? Acest lucru ar fi posibil daca ar exista si un beneficiu care sa intreaca dezavantajul de a nu procrea.. Maybe nature likes art :)

spending xmas..

E posibil ca 'sarbatorile in familie' sa fie modul in care ne reamintim ca am crescut si ca niciodata nu va mai fi la fel? Asta incercam sa maturam sub presul constiintei cheltuind like there's no tomorrow?..

what's your sexual orientation this morning?

nu as vrea sa fiu zilele astea in pielea unui tanar (pre)adolescent care isi descopera homosexualitatea.. intr-un fel , pe vremea mea (iata ca am ajuns sa o spun) - anii '80 - lipsa de informatii a functionat ca un cocon, o camera capitonata (a closet?) in care am asteptat, de multe ori cu anxietate, sa-mi clarific singur valorile, sa-mi fac suma critica de experiente si sa-mi cladesc limitele personale care sa reziste in fata oprobiului public pe care, imi imaginam, comportamentul meu sexual il va starni. Acum, ca ma gandesc in urma, socotelile mele nu erau lipsite de o doza de narcisism (ca sa folosesc un eufemism).. lumea nu s-a oprit in loc.. prietenii mei apropiati stiau, dar aveau destul tact sa ma astepte fara sa puna presiune pe mine.

nu stiu ce as fi gandit si ce as fi facut daca atunci as fi avut acces la o stire ca asta.

Pe scurt, prin manipulare genetica, dar si cu ajutorul unor substante, niste cercetatori au reusit intr-un laborator (un alt fel de cocon, o altfel de camera capitonata) sa modifice comportamentul sexual al musculitelor de otet de la hetero la homo si inapoi pe parcursul a cateva ore. S-ar putea dezvolta o asemenea tehnologie aplicabila oamenilor? Poate ca da, mai degraba nu. Genele in cauza actioneaza asupra raspunsului comportamental al musculitelor la feromonii posibilului partener. Ori sexualitatea umana nu se bazeaza pe feromoni, oricat ar incerca sa ne convinga de contrariul reclamele la deodorante. Mai mult, studiile pe perechi de gemeni au gasit o concordanta de sub 50% (unele, cel putin) atunci cand unul din frati este homosexual. Asta arata ca alte conditii (in special mediul de dezvoltare si contextul social) joaca un rol (mai) important. Ramane totusi ideea unei duble disponibilitati pre-cladite (aici fidelii creationisti s-ar putea intreba de catre cine?..) in genomul musculitelor. Un fel de pilula rosie si pilula albastra care ne duc in locuri foarte diferite, in functie de ce culoare alegem. Cand se face alegerea, daca este intr-adevar o alegere, iar daca nu este, cine sau ce alege pentru noi.. si daca aceasta alegere este modulabila.. sper ca raspunsurile la aceste intrebari sa nu fie gasite cat timp voi fi eu in viata.. Blessed are the poor in spirit: for theirs is the kingdom of heaven sau linistea spiritului.. nu cu mult timp in urma, oameni ca mine in tari mai civilizate era "tratati" cu forta prin mijloace care aveau mai degraba de a face cu tortura.

parazitii are dead? unfortunatelly not..

citit acum cateva zilei un interviu cu Parazitii.. a three-man rap group dupa descrierea wikipedia. Nu am fost niciodata fan, desi recunosc ca beat-ul de background care le insoteste toate piesele (cele pe care le-am ascultat eu cel putin) merge al naibii de bine cu intoxicatia cu tetra-hidro canabinol. In anii '90 se vorbea despre o adevarata poezie a strazii, de o (sub)cultura cu vana si priza la public, intelectuali de prima mana isi declarau public admiratia, imi imaginez ca isi puneau pilele in joc si tot coolness-ul de care erau in stare si capitalul de imagine publica pentru a aparea in videoclipurile lor.. (sarmanul Mircea Toma!). Si acum.. acum cei trei baieti care canta rap vorbesc cu citate din romania mare de toata jena. As fi inteles daca si-ar fi pastrat vana si stilul in homofobia lor.. dar nu, ei sunt toleranti.. ei nu au o problema cu ce facem noi in dormitor.. doar sa nu ne vada pe strada.. cata marinimie.. ei nu vor sa-si creasca plozii printre barbati care se saruta.. e de la sine inteles ca e mult mai bine pentru educatia unui copil sa creasca printre barbati care se impusca, isi sparg capetele, consuma si fac trafic de droguri si ai caror mame sunt obiecte sexuale sau de cafteala, in functie de preferintele barbatului.

subcultura mea este atacata de cei trei baieti care canta rap.. si asta nu-i face cu nimic mai buni (sau mai rai) ca politistii care insceneaza flagranturi prin parcuri, galeria stelista, sleahta de babe si preoti de la pride, cei 61% dintre romani care nu-si doresc vecini homosexuali..
ii face mainstream.
In sistemul meu de valori, asta e moartea oricarei subculturi. Adio, parazitii!

calendar

pe 8 decembrie dam petrecerea de casa noua..
in ianuarie ma las de fumat..
in februarie implinim 3 ani de relatie si de coabitare..
in martie implinesc 31 de ani..

take me to your mall..

ma aflu la timisoara la o conferinta.. am ajuns dis de dimineata si cursul pe care trebuie sa-l tin incepe abia la 4.. intre timp profit de wireless-ul gratuit din holul hotelului.. in jurul meu, oameni cu ecusoanele conferintei chiulesc si isi dau intalnire la mall.. ore intregi oamenii vin si pleaca la mall.. imi imaginez ca daca vreodata romanii vor ateriza pe o planeta locuita, se vor adresa alien-ilor cu fraza "take me to your mall"..

aflu ca anul viitor va fi lansat un proiect care va masura incidenta HIV si sifilisului in randul MSM (barbati care si-o trag cu barbati).. au nevoie de 400 de voluntari.. abia astept sa aflu rezultatele.. daca vor gasi 400 de oameni care sa se identifice cu dragutele 3 litere.. poate daca fac testarile la mall..

hello, my name is... and i'm a...

primesc acest mesaj pe adresa de mail a blog-ului:

Salut,

Numele meu este Paul, si sunt strain aici in Bucuresti.
Am citit siteul tau si mi-a placut mult. Sunt si eu gay, dar e foarte greu in
Bucuresti sa gasesc si alti gay. Sambata trecuta am fost la Queens, dar ptr.
mine a fost greu sa vorbesc cu oamenii acolo. As vrea sa te intreb unde in
Bucuresti pot sa ma intalnesc cu alti gay sau sa fac "cruising". Poate putem sa
ne intalnim in curand. Sunt 28 de ani, sportiv, si multi imi zic ca arat
bine.

Astept raspunsul tau. Si imi cer scuze ca gramatica mea in
romaneste e cam varza :(

Paul

si primul lucru la care m-am gandit a fost povestile cu tipi agatati pe net de handralaii cu porniri homosexuale refulate de la noua dreapta si din galeriile echipelor de fotbal (un pumn nu este o mangaiere.. dar este totusi o atingere, singura permisa de vocile artagoase din capul lor de copii crescuti in mocirla psihologica a lipsei de iubire pentru aproape). Nu am mai colindat pe net in cautare de "celalalt" de aproape 3 ani. Si totusi.. acelasi reflex al fricii, al banuielii.. cautarea detectivistica a detaliilor care nu se potrivesc in intreg.. micile scapari care ar putea sa dea de gol ambuscada.. pericolul. M-am intrebat zilele astea daca de vina e constitutia mea (usor) anxiogena.. la urma urmelor cel mai insistent sfat pe care l-am primit de la ai mei a fost sa pun raul inainte.. intotdeauna.. si sa nu am incredere in nimeni, cu exceptia lor, bineinteles..
si daca intuitia mea nu ma insala? daca e o cursa? in alt registru, ar putea fi un test de fidelitate din partea lui Cristi.. dar el nu ar alege niciodata un nume ca hotswimmerbuild pentru contul de mail de pe care a fost trimis acest mesaj..

acum cand alegerea mea e sa nu ma vad cu alti oameni, acestea sunt doar ganduri razlete in drum spre ziua de maine, dar daca as fi fost singur si in cautare, procesul ar fi fost chinuitor.. sa refuz, dar daca refuz un inotator strain hot.. si, daca ma duc, ce precautii sa-mi iau.. si daca nu ma duc sa incep o conversatie pe net cu el.. poate imi dau seama mai bine.. poate il dau de gol?

la adapostul relatiei mele contemplu spaimele pe care cel de odinioara continua sa le aiba.. de la distanta.. mi se pare ca m-am schimbat, dar cel care am fost continua sa traiasca in mine.. ca o versiune mai veche salvata in windows (do you want to revert to a previous version?).. sau ca alcoolicii care dupa ani de viata fara bautura se trezesc intr-o dimineata.. beau un pahar.. si sunt inapoi in miezul celei mai crunte dependente..

este ceva in neregula cu mesajul lui paul sau el, mesajul, este doar paharul de pe masa.. imbietor.. amenintandu-mi abstinenta?

short notice

declar oficial ca am un compulsive shopping issue.. in a treia zi a week-end-ului nostru prelungit la florenta am cheltuit 700 de euro pe haine la outlet-ul prada de langa Montevarchi-Teranuova. Nu avem parchet, mobila, instalatiile trebuie schimbate in noua noastra casa.. dar (cand voi scapa de molozul din camere) imi voi face aparitia in (printre altele) noua mea camasa miu miu. Bineinteles, nu am nici conexiune la net, asa ca voi lasa blogul o perioada.

Imi aduc aminte de un trailer la un film in care Ray Liotta, realizand ca mama isi pimpuia fiica, le spune "Do you people have any idea how much therapy you need?”

undeva, candva..

"we fly too much, anyway.."
Cate Blanchett on The Jay Leno Show

Gica se trezi inainte de cinci, vantul ii legana rulota, suierand pe langa usa de aluminiu si pe sub ferestre. Se ridica atent si se strecura cu agilitate pe langa corpul ingreunat de somn si de alcool al barbatului de langa el. Il privi cateva minute cu drag. In intunericul din jur, lumina rece a lunii ii decupa fata si ii ingrosa trasaturile de om care a muncit in tinerete si care a cunoscut frica. Se ingrasase Gigi, in ultimii ani. Si el, Gica pusese cateva kilograme. Mai putine totusi. Alergatul pe teren, cantonamentele il ajutau sa mai pastreze ceva din corpul tanar de odinioara. Dar nu-si facea iluzii. Aveau sa imbatraneasca amandoi. Si aceasta rulota din marginea Bucurestiului era singurul lor martor. Rulota si dealurile unde pascusera candva oile impreuna. Cati ani trecusera de atunci? 30? Mai mult? Si cat a trebuit sa lupte pantru a-l convinge pe Gigi de planul sau. Planul care a functionat tocmai pentru ca parea nebunesc. Pacat ca nimeni nu va afla vreodata de simplitatea lui uimitoare. Palatul de milioane de euro, partidul, crucile si icoanele, declaratiile si gesturile voit sforaitoare, pomenile la biserici, la saraci, masina (fata lui Gica se contracta a dezgust intotdeauna cand isi amintea de kitscul grotesc in care era nevoit sa pozeze in fiecare zi bietul sau Gigi). Toate astea fusesera necesare. Pe langa neveste, bineinteles, desi ele, Gica era convins, ar fi putut la o adica lipsi, atat de minunat functionasera cele puse la cale intr-o noapte acum mult, mult timp. Gigi se intoarse in somn. O raza reflectata de ghiulul masiv pe care Gigi uitase sa-l dea jos inainte de culcare lumina acum camera. De obicei isi luau timp, inainte de orice, chiar inainte de primul lor sarut, sa scape de obiectele de recuzita. In ultima perioada insa lucrurile se complicasera. Gigi era din ce in ce mai vanat de presa. Aveau din ce in ce mai putin timp. Uneori, asteptandu-l sa se intoarca de la vreo conferinta sau emisiune tv, Gica se gandea ca lui Gigi incepea sa-i placa rolul de papitoi cu bani. Cat de mult se pot schimba oamenii? Ar fi oare posibil sa-l piarda pe Gigi pe care il cunoscuse si de care se indragostise pentru ca a inceput sa se confunde pe sine insusi cu masca pe care o construisera ca sa poata fi impreuna, ascunsi de ochii celor multi si rai? Poate cineva sa locuiasca intr-o ficţiune? Si daca Gigi avea sa cada victima planului pe care Gica il construise ca sa le ascunda si protejeze fericirea, cine era de vina? Gigi era slab, Gica stia lucrul asta foarte bine. Fusese nevoie de luni si luni de antrenament ca Gigi sa poata scapa de timiditatea lui bolnavicioasa si alte luni pentru a ascunde ceea ce Gica stia acum ca se numesc manierisme.. intorsatura molateca a mainii, privirea usor galesa cu capul aplecat, privitul la unghii cu mana in extensie, tigara tinuta peste umar, toate lucrurile care i-ar fi dat de gol atent studiate si rupte din radacina. Si apoi umplerea golurilor ramase.. rasul grohaitor, puloverele mulate, mainile invartite in aer cu degetele parca numarand bani invizibili, injuraturile colectate de la ciobani pentru a-i face un vocabular pe masura, pantalonii de trening si costumele cu dungulite. Mult timp si munca istovitoare pentru a ajunge la aceasta minunata creatie.. un om care nu exista pe care il stie o tara intreaga (si, daca va castiga si alegerile europene, avea sa-l stie o lume intreaga) si un om care exista pe care il stia doar el, Gica. Iubirea lor nu fusese una usoara. Dar Gica nu cunostea alta si, era aproape sigur, nici Gigi. Ar fi fost mult prea periculos atunci, cand oameni ca ei puteau ajunge la puscarie din asa ceva. Iar gardienii ar fi avut grija ca toata suflarea de ghiortani sa stie din prima zi ca au venit doi poponari. Nu, Gica nu putea risca. Nimic nu fusese prea mult. Si ce daca lui Gigi incepuse sa-i placa sa mearga pe la Andrei Gheorghe si sa se urce pe masina aceea oribila de proxenet si dadea mult prea multi bani pe vitralii si pe aurit peretii? In definitiv erau in siguranta si se mai iubeau. Cati oameni pot spune acelasi lucru dupa 30 de ani? Gica se simtea ca un capitan de vas care tocmai acostase cu bine in port dupa o furtuna ingrozitoare in larg. A meritat. A facut-o pentru Gigi, pentru amandoi. El era cel mai puternic si niciodata nu avusesera vreo disputa pe tema asta. Cata luciditatea, atata suferinta, i-a spus Gigi ca citise de curand intr-o carte. Asadar avea sa sufere. Dragostea lor merita. Gigi merita. Chiar daca asta insemna ca nu se vor mai vedea o perioada. Pana se vor mai linisti apele. Pana Gigi se va recunoaste si va putea din nou sa-şi dea jos masca. Gica ar putea sa plece, mai plecase si in trecut. Doar ca de data asta, simtea, era altfel. Isi sterse o lacrima, barbateste.
“Domnule Hagi, ce veti face acum ca v-ati dat demisia? Credeti ca mai exista vreo sansa sa va impacati cu domnul Becali?”

moving.. just keep moving..

un personaj din lumea care apare la televizor spune ca vrea sa construiasca un cartier special pentru noi.. bineinteles, ca vrea sa-si asigure timp in prime time.. dar nu e interesant ca, in falsa libertate numita toleranta, din vest..oamenii isi construiesc singuri "cartiere gay" in care se muta si traiesc fericiti pana la adanci batraneti cand se muta in camine pentru gay seniors.. unde mai traiesc o bucata?

pana una alta (tata incepe asa propozitiile).. eu ma mut din sectorul 3 in sectorul 2..

they should call it coming out of the box..

nu tin minte cine.. un prieten m-a intrebat.. tu ce faci cu mesajele homofobe care iti vin pe blog.. care mesaje homofobe, m-am mirat eu.. ca in gluma cu mama soldatului evreu care isi conduce fiul sa se inroleze in razboiul de independenta si pentru ca parea foarte bucuroasa o alta mama de soldat o intreaba.. da' tie nu-ti este frica?.. de ce sa-mi fie frica?.. pai, daca iti impusca turcu baiatu in razboi?.. aoleo, da ce sa aiba turcul cu baiatul meu..

m-am gandit la asta astazi cand.. la un workshop fiind.. trainera (o olandeza) intreaba o colega daca e singura sau intr-o relatie.. intr-o relatie, raspunde ea.. cu un barbat sau cu o femeie?.. daca as fi fost eu in locul colegei as fi raspuns fara sa clipesc.. cu un barbat.. acum un an sau doi ar fi fost alta poveste.. probabil ca alegeam sa nu raspund.

nu am pierdut niciun prieten facandu-mi coming out-ul.. e un noroc?.. de fapt de ce imi era frica? incep sa inteleg ca gay pride e de fapt self pride.. mandria de a fi putut iesi din prejudecatile lor stupide si de a putea respira liber.. de a-mi lua puterea din propria fiinta si de a nu ma baza pe gloata de suflete moarte sa garanteze pentru dreptul meu la existenta doar pentru ca nu-i contrariez.. si ca in matrix.. o data ce am luat the blue pill.. nu e drum de intoarcere in cutia stramta unde ei se hranesc cu vinovatie si rusine si primesc in schimb siguranta infantilizanta a haitei.. miscarile vietii lor abia pulsand in corpul intepenit.. un camp de maci pazit de reguli

but the son of man hath not where to lay his head..

a fost asa.. acum vreo 3 luni am bagat de seama ca as putea face un credit de vreo patruzeci de mii.. de euro.. si am hotarat sa vand garsoniera.. ziarele erau pline de anunturi, nu era greu sa gasesc un apartament.. doar sa pot vinde garsoniera.. blocul e cam venchi, are doar 30 de mp.. m-am dus la un agent sa intreb cam cat as putea cere.. vreo 55 daca vreti sa o vindeti.. sigur ca vreau, dar nu ma grabesc.. am scos-o la 60.. sa am de unde scadea.. am vandut-o cu 60 in prima zi, la ora 4 pm.. si sunt sigur ca as fi putut obtine vreo 65.. agentul imi spusese dinadins un pret mai mic.. sa vand cat mai repede.. sa-si ia comisionul.. mi-am luat concediu sa am timp sa gasesc un apartament de 2 camere.. fara pretentii.. doar cateva.. sa nu fie la parter, sa fie bloc dupa '80, sa aiba vedere deschisa.. aici unde locuim eu si C.. nu avem un alt bloc in fata.. dar la etajul 2 si fara perdele sau alte mijloace de protectie doar cu jaluzele.. e greu.. gesturile noastre de tandrete trebuie tinute departe de ochii comunitatii din care nu facem parte.. dupa 2 saptamani nu gasisem nimic.. absolut nimic.. singurele apartamente ok.. vreo doua.. erau fereastra in fereastra cu vecinii de peste drum.. imi aduc aminte clar imaginea unei femei alaptand in apartementul de la etajul 7 in blocul alaturat celui in care ma aflam.. momentul de panica desavarsita a fost cand vizitand din intamplare un acelasi apartament.. dar cu alti agenti.. am aflat ca proprietarii crescusera pretul cu zece mii de euro.. in mai putin de o saptamana.. preturile cresteau.. imprumutul meu in franci elvetieni se diminua.. euro pierdea teren.. si, cand totul parea pierdut, l-am gasit.. 60 mp.. la etajul 9.. in buricul targului.. luminos.. nimic iesit din comun dar cu un urias potentia de cosiness.. cautarea mea luase sfarsit.. si apoi au inceput cele mai groaznice 4 saptamani din.. de foarte multa vreme.. dupa vreo saptamana m-a sunat sa avem o discutie.. voia sa se razgandeasca.. era nefericita in dragoste.. contempla suicidul.. apoi s-a razgandit din nou.. apoi mi-a spus ca se grabeste.. banii de pe garsoniera nu veneau.. de fapt au inatarziat atat de mult incat a fost depasit termenul de pe antecontract.. as fi putut sa opresc cei 3000 dati avans de cumparatoarea mea.. in 2 zile as fi gasit pe altcineva.. nu m-a lasat constiinta.. am vandut luni si am cumparat miercuri.. am jonglat cu adeverinte.. certificate.. evaluari.. dovezi de plata.. copii xerox.. semnaturi de toate felurile.. toata constructia s-ar fi putut duce dracului daca o singura persoana ar fi spus nu.. sau m-ar fi amanat fie si cu macar o zi.. in ultima instanta.. deznodamanatul a depins de o singura hartie.. ajunsa ca prin miracol la timp.. si de modificarea orei cand avea sa se produca marele deznodamant.. de la 3.30 la 1.30.. am semnat si am pupat-o pe ambii obraji.. i-am zambit.. sa-l stapanesti sanatos, imi spune.. predarea am convenit amandoi.. peste 2 luni.. in noiembrie.. acum, imi zice si zambeste ca sa ma pregateasca pentru gluma care avea sa urmeze.. daca iti pun o bomba in apartament?..

pe scurt..
am plecat cu 44 000 de euro in franci elvetieni.. in final, datorita scaderii euro.. am ramas doar cu 41.. ii urasc pe elvetieni si stabilitatea lor monetara..
am imprumutat in plus 4000 de euro..
am platit la notar 3000 de euro si la agent 2600.. ii detest.. nu as putea avea niciodata o relatie apropiata cu cineva care ar lucra intr-una din aceste intreprinderi de extorcare organizata..
anul acesta nu am avut concediu
imi iubesc prietenii..
am trait 3 saptamani in plin episod de anxietate paranoida
va continua.. pana in noiembrie..

it should be raining men any time soon..

din surse aproape sigure, festivalul stufstock a inregistrat pierderi de 100 000 euro. Cred ca asistam la prima victima a multimii de flori, fete si baieti care au umplut scenele anul acesta, mai ales in bucuresti. La fel se intampla si cu casele.. acum cativa ani nu erau destule.. acum, companiile se pregatesc sa arunce pe piata zeci de mii de apartamente noi. Un istoric.. nu mi-aduc aminte unde am citit asta.. spunea ca, de-a lungul existentei sale, romania a fost fie sub cal fie cu picioarele pe sa, niciodata pe cal, in sa. Suntem o tara care ridica in slavi normalitatea, fara a sti de fapt cum e sa traiesti normal. Avem doar doua moduri - prea mult sau prea putin, seceta si inundatii, iobagie si revolutii, nastase si basescu. Acum nu multi ani, singurul concert la care ma duceam era la fete de la musique.. anul asta au fost g michael, stonesii, t amos, samd samd.. Sa speram ca acelasi trend se va manifesta si in micuta noastra comunitate lgbt.. mi-ar placea sa vad cum e sa fie multi.. prea multi barbati gay..

keywords to my diary..

baieti gay

cluburi gay

a instila

dan sociu

fotbalisti gay

fotbalisti frumosi si gay

vreau gay

romparkin (hit-ul meu neintentionat pe google)

you don't have to be cool to be my

neculai constantin munteanu

adrese de femei care se fut pe bani

aprozar pictures

apa de toaleta nike

atacuri de panica

baldachine mamaia

boli produse de neon

boli produse de aeroterme

cafea

cancer de san gradul IV

caramizi de sticla cu vedere la vecin

cat ramane thc-ul in sange

caut muncitori

cocalar

crima din piata amzei

dan chisu singur sub dus

ce inseamna heterosexual

cele mai spectaculoase orgasme

bunici gay

ciuperci penis

feluri de lentile de contact

filmulete cu futai cu blonde

gay orchestra

gay stars

gay things

gay jobs

invat despre drepturile si nevoile mele

liniile aeriene cehesti

muschii irisului

miturile masturbarii

paraclisuri pentru dragoste

parteneri in prietenii sincere

pot sa ma schimb din gay in heterosexual?

rechini in grecia

romanian skin heads

sirene adevarate

semne cristice

poze cu muschi la barbati

site-uri de poti scrie pe tricouri si corpuri..



nu mi-am imaginat niciodata ca as putea dezamagi atat de multi oameni..

.. a home at the end of the tv

imi caut o mantra sa ma ajute sa pot dormi noaptea.. proprietara de la care trebuia sa cumpar noul meu apartament s-a ragandit.. de fapt nu e foarte sigura.. poate totusi imi vinde.. si nenorocitul de antecontract spune ca o pot da in judecata de-abia in octombrie.. nu ca am mai facut vreodata asa ceva.. sa dau pe cineva in judecata.. dar ma simt atat de furios incat mi-ar face chiar placere sa ma joc de-a hotii si vardistii.. posibilitatea de a ajunge fara acoperis deasupra capului devine din ce in ce mai reala..

aseara, pe tvr cultural.. HR Patapievici zambind seducator lui G Lese.. unul in costum.. celalalt in costumatie.. pe calculator.. la nici un metru distanta de televizor.. C derula un pornosag.. sa vada daca merita sa-l downloadam pana la capat.. Titan Alabama Takedown.. pentru un minut.. cele doua ecrane mergand in paralel.. fara sunet.. oraseanul subtire si taranul ingenuu dar zdravan la trup.. acelasi film pe doua ecrane.. o scena preludiul celeilalte.. lese il smulge pe hrp din spatele mesei din lemn masiv.. ii rupe papionul de la gat.. vestuta din lana fina.. hrp poarta jockstraps sau boxeri albi cu iepurasi.. nu m-am hotarat inca.. protesteaza inutil uitandu-se disperat la camera.. si lese i-o trage ardeleneste.. bareback.. ca in Titan Alabama Takedown.. cameramanii nu opresc transmisia pentru ca cine sunt ei sa judece cultura romana moderna si pe marele hrp.. tvr cultural inregistreaza cele mai mari cifre de audienta din istoria tuturor posturilor de profil din lume.. suspendat de cna.. scena e downloadata de milioane de ori de pe you tube.. hrp renunta public la practicile fascistoide.. macar cele vestimentare.. si cere legalizarea uniunilor consensuale (pentru ca ramane in continuare a sucker for 10 dollar words, altfel ar fi cerut legalizarea casatoriei) intre persoane de acelasi sex.. imi aduc aminte ca l-am vazut acum 1 an pe lese in avionul de amsterdam.. deci totul se leaga.. schimb canalul.. pe kanal d.. botezatu este surprins de paparazzi sarutandu-se cu o femeie.. C decreteaza ca filmuletul e ok.. l-am descarcat pe tot..

we don't need no education..

ne uitam.. C si cu mine.. la o emisiune pe euforia tv.. 3 fete primesc bani de buzunar sa-si cumpere haine.. pantofi.. bijuterii.. pentru o situatie ipotetica: premiile uniter.. la intoarcere, 3 'profesori' le corecteaza tema.. unul dintre ei, apostrofand o concurenta pentru a-si fi ales o rochie prea decoltata, ii spune ca nu se face.. intr-un asa loc.. unde se aduna crema culturii romanesti sa te imbraci asa.. cu un furou.. yeah, right, crema culturii!

oamenii astia sunt rai.. veninosi.. imi aduc aminte de momentele ingrozitoare din scoala generala cand fiecaruia ne venea randul sa fim scosi in fata clasei sa ni se demonstreze cat de prosti suntem.. cat de neatenti am fost la lectiile predate cu atata talent.. cum nu meritam nimic si cat de fara speranta suntem sa facem bine.. sa o multumim pe doamna profesoara.. sa fim ok si sa ne intoarcem in banca.. la locul nostru cu fruntea sus.. alaturi de ei, prezentatoarea, dichisita de stilistii postului.. tocilara clasei.. nu vorbeste de la egal la egal cu profesorii dar isi permite sa critice si sa pufneasca dispretuitor la alegerile concurentelor.. asteapta intai confirmarea de la juriu ca una din fete a dat-o in bara ca apoi sa inceapa sa o ironizeze si sa zambeasca superior.. aici nu e loc de compasiune.. umorul cinic.. tonul batjocoritor.. elevele nu exista decat ca sa puna in valoare critica zdrobitoare a profesorului vesnic nemultumit.. brusc, una dintre fete incepe sa planga si totul se strica.. incep sa o compatimeasca in cor.. victima a cedat.. abuzatorii au fost dati in vileag.. "cute and cuddly, boys.. cute and cuddly"

pe antena 3.. o emisiune americana cu un scop similar.. fashion police.. nicaieri oamenii nu sunt facuti ne-ok.. nu li se spune sa se duca la o nunta cu manele.. nu sunt intrebati daca si-au luat hainele din obor.. o scena: o adolescenta imbracata post-Cobain.. cu o pereche minunat de multicolora de sosete care ii ajung pana sub genunchi.. prezentatorul o opreste in mijlocul lui 5th avenue.. si ii spune ca este cea mai frumos imbracata persoana.. fata zambeste fericita printre trecatorii cu haine de designer.. noi zambim fericiti in fata televizorului.. e frumos!

rautatea romanilor.. ca o banchiza sparta in bucati mii.. raulete.. rautaciuni.. rautenii.. de zi cu zi.. un cot in autobuz.. un sarcasm.. m geoana ridicandu-se tafnos si plecand de la o emisiune in direct.. vanzatoarele care in loc de rest iti dau 2 bomboane turcesti.. cojile de seminte.. copiii la colturi de strada cu mana intinsa.. profesorii din facultati.. militienii.. spagile.. medicii.. functionarii.. agentii imobiliari.. vecinii de scara.. asteptand cu totii marele inghet.. sa ne inghesuim din nou striviti sub calota marelui Rau.. sa respiram la copca..

IKEA versus the fish orchestra..

all is good

am vrut sa scriu un post in extenso despre trauma cauzata de interactiunea cu agentii imobiliari, banci creditoare, notari si alti corbi din stirpea pe care am ajuns sa o numesc.. largind termenul.. Camatari.. nevermore.. mi-am dat seama ca aveam toate informatiile acestea inainte de a incepe sa-mi vand casa.. sa caut alta.. si nimic nu putea sa ma pregateasca pentru campania de extorcare si abuz institutional in care acesti oameni se lanseaza din momentul in care le treci pragul.. ii las in urma..

de fiecare data cand C pleaca.. fie si pentru 2 zile la parinti ca acum.. revin la o forma de existenta complet diferita de ceea ce am invatat in acesti ultimi doi ani si jumatate.. fumez mult.. foarte mult.. deschid blogul.. raman treaz pana de dimineata.. lucrurile.. haine..cani.. hartii.. sticle si carti se aduna in mormane in jurul meu.. recitesc insemnari mai vechi si incep sa imi aduc aminte de frustrarile de odinioara.. depresia de week end.. e ca si cum.. dupa atata timp.. omul.. varianta de om care am fost continua sa salasluiasca in mine si atunci cand sunt lasat singur.. takes over.. cu cateva ore inainte de a se intoarce C.. fac ordine in camera.. dus.. curat.. ma schimb in my other self.. nu e o minciuna.. o masca.. ambii sunt adevarati si niciunul nu e intreg.. cred ca psihologii ar numi asta un personality split..

acum cateva seri.. C statea pe net.. eu asteptam sa se termine programul masinii de spalat.. deschid televizorul si.. brusc.. toate luminile din casa se sting.. chiar daca nu auzisem nici un sunet.. verificam sigurantele.. ok.. le scoatem totusi din locasurile lor.. le infiletam la loc.. le schimbam intre ele.. ca bateriile in telecomanda.. nimic.. in bloc.. toate apartamentele aveau lumina.. un vecin ma ajuta sa gasesc siguranta apartamentului meu in tabloul central.. o gasesc.. era in regula.. ca masura de siguranta.. alas!.. o inlocuiesc cu una automata.. bezna.. era 9 jumate.. exclus sa ne fi intrerupt curentul pentru neplata la ora asta.. si platisem cu doar cateva zile inainte.. aveam nevoie de chitanta sa fac creditul pentru casa.. decidem sa plecam.. sa omoram in oras cateva ore.. ne intoarcem si ne culcam aproape imediat.. in bucatarie auzeam gheata depusa in jurul congelatorului.. fisurandu-se si cazand in bucati mari in tavita de dedesubt.. liniste.. adorm gandindu-ma cu groaza ca problema ar putea fi la vreun fir in perete cum am auzit ca se poate intampla si atunci e nevoie sa sapi.. sa-l cauti.. sa gasesti defectiunea.. la un moment dat simt o bataie pe umar.. deschid ochii si C imi arata cu degetul holul.. lumina aprinsa.. in bucatarie aud frigiderul zumzaind.. luminile mergeau.. toate.. si prizele.. era 3 dimineata.. ne uitam speriati unul la celalalt.. nu exista nicio explicatie logica si nicio intrebare nu-si avea rostul.. ne culcam la loc.. parca un pic mai aproape unul de celalalt..

vazut azi a bothersome man.. partea din mine care va face maine ordine in asteptarea lui C spune ca nu e nimic in neregula cu mobilierul Ikea.. cu planurile de a sparge zidul dintre bucatarie si camera de zi si sa-l inlocuiesti pe jumatate cu caramizi albe din sticla si sa faci o margine din rigips in jurul baii ca sa poti pune pe ea lumanari si pahare .. cel care isi aprinde acum o tigara asculta freeworm - fish orchestra..

poate ca totusi va fi nevoie sa sap.. sa caut.. sa gasesc defectiunea ascunsa adanc in perete..

oh, the irony..

patriarhul a murit, operat de un doctor pe care nu-l cunostea, pentru o boala de care nu suferea.. la un organ pe care nu-l folosea..

urmeaza.. ca la otv.. aventurile lui etwa in tara agentilor imobiliari.. in prezent sunt homeless.. dar cu bani in cont.. oh, the irony..

se insenineaza cerul departe..

"Why do they congregate in groups of four (or more)
Scatter like a billion spores
And let the wind just carry them away?
How can gametes be so mean
Our famous doctor tried to gleam
As he went home at the end of the day
In this Nature show that rages every day
it was bound apart his intuition,
say
we were all basically alone
Despite what all his studies had shown
What was mistaken for closeness
was just a case for mitosis"

andrew bird, imitosis, armchair apocrypha

nu am fost la mars.. o prietena a ales aceeasi zi pentru nunta si petrecerea de dupa.. am decis sa mergem in bucurestii noi, intr-unul din ghetourile de vile inconjurate de garduri, mizerie si manele, dar cu vedere la lac si cusca pentru cainele familiei.. pentru a fi impreuna la binele ei.. si, la adapostul prelatei impermeabile, ma uitam la ploaia care cadea in rafale si ma gandeam la travestitii carora le curgea rimelul si la steagul curcubeu inmuiat de siroaiele care nu se mai opreau si la prietenii mei straight care abandonasera o dupa amiaza de sambata pentru a.. de fapt pentru ce?.. si ma simteam vinovat pentru ca aveam impresia ca ma scot.. ca-mi gasisem un fel de scuza la indemana pentru a nu fi acolo si a infrunta.. necunoscutul.. petardele.. pietrele.. cutitele.. gloantele.. cine putea sti cum o sa iasa..

am intrat in casa.. le maitre de facea tuturor cunoscut meniul.. antreuri, bineinteles.. nu va umpleti cu ele pentru ca vor urma si alte feluri de mancare.. somon de un fel pe care nu-l pricep.. si face un semn discret cu ochiul si ma uit in spate sa vad la cine.. si apoi sorbetto cu ceva ce iarasi nu inteleg si incep sa ma intreb daca nu cumva vinovatia ma face sa-mi disociez atentia.. il mai aud cum ne promite ca acest minunat sorbetto ne va taia cu siguranta greata de dupa somon.. moment in care mi se face greata si nu-mi mai propun sa retin ce urmeaza..

cronica unei greti anuntate.. si antidotul pregatit din timp.. totul previzionat si inclus in program.. tot ce aveam de facut era sa participam..

asa cum au participat travestitii si steagul curcubeu si prietenii mei straight la marsul gay de sambata dupa amiaza cand niste pusti au sarit sa-i atace cu lanturi, pietre si cuvinte pe care eu la varsta lor nu le auzism proferate vreodata.. si din fotoliul de piele.. in fata televizorului cu diagonala si plasma.. maitre de.. isi freca mainile de bucurie si radea dupa pofta inimii.. hahaind si invartindu-si mainile ca si cum ar intoarce niste butoane invizibile..

si.. mai departe.. in fata unei plasme uriase cat pamantul si cerul puse laolalta.. intr-un fotoliu tapitat cu pieile tuturor inocentilor care si-au dat viata de la facerea lumii.. MAITRE DE.. isi freca si el mainile de bucurie.. parintii care nu-si simt copii.. abuzurile fara de sfarsit.. bataile si iarasi bataile.. profesorii sadici sau doar neinteresati.. televiziunile cu fotbalisti si femei de fotbalisti si masini de fotbalisti.. dealerii care se plimba prin cartierele mizere in mercane furate si decapotabile cu femei schizoide si blonde.. lipsa cruda de speranta din care se naste ura.. impotriva celorlalti si a ta insati.. si nu-ti mai pasa si vrei doar ca cineva sa plateasca si sa doara.. si parca nu mai doare atat de tare cand arunci piatra si tot trupul se incordeaza intr-un gest.. si ai vrea sa fii chiar tu piatra aceea.. sa zbori si sa nu te mai intorci in subterana cu fotbalisti si sobolani cu mustatile muiate in cocaina.. si apoi doare din nou.. si mai arunci o piatra.. si catusele care dor.. si duba unde e tot intuneric si fojgaie fotbalistii care niciodata nu vor marca vreun gol..

si hahaitul lui MAITRE DE strabate norii.. cu suieratul sirenelor si pocnetul petardelor.. ii rupe in fasii.. ca in Aura Urziceanu.. si soarele s-a aratat prin sparturi..

ca in Leonard Cohen..

anxiety, dearest..

in Syriana al carui titlu provizoriu era See No Evil.. unul dintre personaje face in finalul filmului o apologie a coruptiei pe care se construieste viitorul energetic al poporului american.. despre investigatiile organismelor guvernamentale in chestiunile financiare ale multinationalelor pentru care coruptia este doar un alt item, asemenea ratei inflatiei sau impozitului pe profit, se spune:

"We have laws against it (corruption, that is) precisely so we can get
away with it. Corruption is our protection. Corruption keeps us safe and warm.
Corruption is why you and I (and therefore, the american people, i was led
to understand, at least those who own a car) are prancing around in here
instead of fighting over scraps of meat out in the streets. Corruption is why we
win.

fost la meeting-ul de duminica din piata constitutiei.. din solidaritate cu conceptul de ne-liniste sociala.. si pentru ca dupa cativa ani, cele vazute la televizor mi-au produs spaima..

la intoarcere am decis sa mergem pe jos.. era frumos afara si cald, iar autobuzele prea pline.. la 300 de metri de piata unirii auzim (eu si C.) vaiete si gemete.. pe marginea trotuarului, trei gardieni si trei baieti de cartier priveau tacuti la un al patrulea (baiat de cartier) pravalit in iarba..

initial am vrut sa scriu cocalar.. am corectat.. cocalar vine mai degraba din dispret.. il asociez oarecum cu saracia si deprivarea.. baietii astia nu sunt deprivati decat de caldura umana a unei relatii in care nu esti abuzat.. cred ca ar trebui inventat un termen pentru ei.. tricou cu nume de brand.. posibil contrafacut, blugi, dar cel mai adesea pantaloni de training.. din fas.. nike in picioare.. din aceia cu albastru/rosu sau verde fosforescent.. privire pe deasupra oamenilor, dar foarte atenta la obiecte si gesturi de amenintare.. ies aproape exclusiv in grupuri.. imi trezesc intotdeauna flash-back-uri din copilaria mea de bullied child.. maresc pasul si ritmul respiratiei cand ajung in dreptul lor.. la o scara de bloc.. langa o masina cu portierele deschise si manele.. in mall rezemand balustrazile.. pe internet scriind pe site-uri obscene de extrema dreapta.. vreau sa-i uit..

alti privitori inchideau cercul curiosilor.. decid sa ma opresc.. respir adanc, intru in cercul lor.. ce s-a intamplat, sunt doctor.. folosesc o voce calma.. profesionala.. dar ma uit la gardieni.. baiatul asta sta sa moara.. imi raspund cu voci nevolnice, chircite de spaima.. ati sunat la salvare?.. am sunat, dar nu vine nimeni.. ma aplec peste cel suferind.. striga la mine ca il inteapa inima si ca moare.. puls regulat.. mainile un pic reci, dar nimic deosebit.. buzele nu sunt vinete.. foarte clar un atac de panica.. il linistesc.. il invat sa respire.. il asigur ca nu va muri.. ca nu e nimic grav.. ma gandesc instinctiv la clanul soprano.. si daca ar trebui sa-i recomand sa mearga la un psihiatru sa-si trateze tulburarea de anxietate.. renunt.. probabil ar crede ca imi bat joc de el.. plus ca obligatia mea e sa il ajut sa iasa din criza.. si iese.. in 5 minute nu-l mai doare si respira normal.. ar putea sa se ridice, dar mai joaca un pic de teatru.. ca la fotbal.. sa nu creada prietenarii ca suferinta lui n-a fost pe bune.. ei nu-l cred oricum.. gardienii nici atat.. privitorii au doar curiozitate pe fetele tampe.. eu, ciucit langa el.. inteleg prin ce trece..

plec.. renunt sa mai astept salvarea.. ma uit in urma sa vad daca e bine.. ii prind privirea usor speriata.. parca nu mai crede ca nu e nimic grav.. ca si cum asigurarile mele sunt adevarate doar atat timp cat am fost acolo.. ii spun in gand micutului soprano.. "ne vedem la pride.. tu pe trotuar aruncand cu pietre.. eu inconjurat de gardieni.." amandoi scaldati in anxietatea care e viata noastra in patrie..

lunching with the stars..

nu sunt o persoana importanta.. slava domnului..

asa se face ca ieri dupa amiaza am ajuns la prima intalnire mondena of my not so young anymore life.. a doua sau a treia doamna (nu mai stiu, acum, cu razmerita politica din tara) a participat.. alte persoane pe care le vad de obicei la televizor.. baieti si fete care se intalnesc aproape zilnic la astfel de happening-uri discutau cu aprindere de parca tocmai se intorsesera dintr-o calatorie in jurul lumii.. no eye contact.. poker faces.. polite.. depresia intinsa pe fetele lor ca un fond de ten peste care au asezat un fard gros.. zambete.. dar eu vad lucruri din astea.. vad cum, in mod natural, colturile buzelor aluneca in jos in micile momente cand controlul constient dispare.. cand aprind o tigara sau cand mesteca fursecuri mici.. vad lipsa de vitalitate in corp.. oboseala cu care se afunda in canapele cand interlocutorul pleaca pentru cateva minute la bar.. vrei si tu ceva? o apa.. o cafea?.. nu, multumesc.. si apoi tacerea.. privitul in gol.. si revigorarea brusca de papusa trasa de sfori cand vecinul se intoarce.. o glumita.. and again they go.. ciclul se repeta.. ce mai faci?.. cu ce te mai lauzi? aud mereu intrebarea asta pe care o schimba intre ei.. nu vor sa auda altceva.. ce te mai apasa? cum o duc parintii tai batrani si bolnavi?.. mai esti cu barbatul ala care te bate? sau cum merge noul tratament cu zolft?.. raspunsul e acelasi.. nu ma laud cu nimic.. rostit cu convingere.. cu mandrie aproape.. cum asa? se mimeaza surpriza.. neincrederea.. asa!.. bine.. ma bucur ca te-am vazut.. transmite-i salutari lui.. si se despart.. zambetele dispar si colturile gurii coboara in pozitia naturala.. as vrea sa dorm.. asta e tot ce-mi mai doresc.. o femeie pe o canapea.. echivalente de suicid.. daca un prieten mi-ar spune mie asa ceva, ar urma o discutie foarte serioasa.. ei trec la desert..

in timpul asta.. la Brasov.. o petarda a starnit panica printre participantii la o intalnire cu presedintele suspendat basescu.. la brasov.. patria isi deschide ranile vechi.. minerii.. spaima de anihilare.. supravietuirea amenintata.. prezenta inamicului.. dusmanii..

la adapost.. sub baldachine care sunt de fapt niste acvarii uriase.. star-urile vietii publice mesteca din mancaruri pe care nu stiu sa le numesc.. vai ce frumosi sunt pestii aia.. exclama una.. nu traiesc mult.. mor repede si trebuie inlocuiti cu altii.. explica interlocutorul.. ma gandesc sa plec.. nu vreau sa fiu aici cand vor schimba apa si-i vor arunca la toaleta.. pe micutii pesti de acvariu..